Internet Reality

Luni, martie 8, 2010 12:33

internet reality

Proiect transmis de Stan Roxana Mihaela, Liceul Pedagogic “Mircea Scarlat”.

Ai grija de imaginea ta

Marţi, martie 2, 2010 11:48

ai grija de imaginea ta

Proiect realizat de Stiru Iulia Gabriela, Colegiul National Dragos Voda

Internet

Marţi, martie 2, 2010 11:31

Nu am sa incep cu acceasi fraza pusa de foarte multe ori la inceputul unei opinii sau unei “compuneri”. Am sa incep cu inceputul. Ce inseamna pentru mine internetul?..Un mijloc de cunoastere ,de autocunoastere , viitorul , relaxare si de ce nu un mijloc de stres.

Cand eram mica abia intelesesem ce inseamna iternetul si cum se navigheaza. Am inceput sa imi descarc imagini cu personajele mele preferate din desenele animate de pe GOOGLE. La acea vreme mi se parea GROZAV sa imi am persoanjele pe desktop.

Acum maturizandu-ma oarecum nu mai am aceleasi pasiuni de cand eram mica. In 8 ani am invatat multe. De 1 an jumate am un blog unde imi scriu amintirile, sentimentele eliberandu-ma de ele fie placute sau mai putin placute. Aici nimeni nu ma cunoaste si asa am sprijinul multora. Oarecum am invatat sa ma cunosc pe mine si pe ceilalti din jur.

La inceput am spus ca poate fi si un mijloc de stres. Poate, de ce nu?..

Ca intr-o masa de o zi..asa trebuie consumat si internetul dupa parerea mea… In cantitati mici care sa te destinda.

Am in clasa o colega care este dependeta de internet si de messenger. Sta pana si pe la 1-2 noapte( incepand cursurile la ora 7).

O experienta placuta am avut cand pe email mi-a aparut o pagina cu un concurs de forografie pe tema” Moda:stil si viata”. Eu fiind pasionata si de moda si de fotografie. Am participat si am castigat. Nu locul cel mare dar am castigat oarecum o mentiune. Daca nu era internetul? Nu mai castigam.

La sfarsit pot sa spun ca este un atu internetul.

INCERCATI-L CU INCREDERE! MERITA!!

Articol inscris de Iftime Alexandra – Dorohoi

Aparentele insala, iar naivitatea se plateste !

Vineri, februarie 26, 2010 14:46

Internetul a fost si este pasiunea mea nr.1. Imi place sa cunosc oameni noi, sa leg noi prietenii si de ce nu, poate intr-o zi imi voi gasi dragostea adevarata. Si cum tot a venit vorba de prieteni si cunostinte vreau sa  va impartasesc una dintre experientele mele care m-au facut sa reflectez asupra nivelului de siguranta pe care acest mijloc de comunicare ni-l ofera noua ca si societate.

Totul a inceput intr-o zi ploioasa de toamna care ma facea sa devin din ce in ce mai anxioasa. Plictisita de numaratul picaturilor de ploaie ce se izbeau de fereastra mea am hotarat, intr-un moment de instabilitate emotionala (cauzata probabil de vremea rece si posomorata de afara), sa-mi anulez toate planurile din acea seara si sa ma delectez, stand in patutul meu relativ confortabil, cu o conversatie pe un chat in speranta ca poate, voi putea intalni o persoana care sa-mi anuleze toata monotonia.

Nerabdatoare, m-am logat pe site si am aruncat o privire asupra listei de persoane ce figurau online in acel moment. M-am oprit asupra unui baiat care avea trecut la status: “sunt cam singur in seara aceasta si parca intreaga mea existenta este marginita……”. Prinsa in plasa unui spirit de curiozitate, am deschis rapid si fara vreun gand ascuns, fereastra ce ma punea in contact cu el spunandu-i:

-         “Buna. Ma numesc Vera si poate te pot ajuta sa-ti schimbi starea de

spirit.” Niciun raspuns….. Dupa 30 de secunde corespondentul meu

imi semnaleaza prima intentie de a continua conversatia:

-         “Buna, Vera. Ma cheama Andrei si sunt incantat sa am ocazia de a sta de vorba cu tine….”

Modul in care el isi expunea ideile era unul rafinat si plin de un umor ce te face sa devii deschis in conversatie asa ca primul meu gand a fost ca este fie un psiholog fie…Ah..nush….oricum o persoana inzestrata cu simt oratoric. Personalitatea lui parea sa fie un exemplu bun de urmat. Ma facea sa-mi doresc sa-l cunosc cat mai bine. Mi se parea genul de persoana plina de inocenta si de o dulceata rar intalnita. Fiecare cuvant tastat de el imi alunga sentimentul de tristete. Imi doream sa-l cunosc si fizic asa ca i-am cerut timorata o poza spunandu-i ca mi-ar placea ca intr-o zi sa ne vedem. Imi doream cu siguranta sa-mi fac un nou amic asa ca el nu a refuzat.

Am salvat poza pe desktop plina de sperante. Nu mare mi-a fost mirarea cand imaginea afisata de laptop ilustra un baiat asemanator cu cel pe care mereu mi-l dorisem: finut, prezentabil, cu chip angelic ce-mi inspira o siguranta aparte. Nu-mi doream decat sa-l cunosc indeaproape, chiar daca vorbisem o singura data. Aveam usoara senzatie ca-l cunosc de-o viata.

Intr-un moment de curaj i-am propus sa ne intalnim intr-o cafenea.

Nu stiam in acel moment ca aceasta senzatie de euforie va diparea, doar de la prima intalnire. Spre surprinderea mea acel chip angelic ascundea cu o mare ideletnicire o persoana periculosa ce era in fruntea unei afaceri murdare, o firma pirat de modeling. Aflandu-i secretul m-am inspaimantat si am vrut sa intrerup orice legatura cu el.

Insa, spre stupoarea mea, amenintarile de toate tipurile au inceput sa curga suvoaie. Mi-a fost greu sa scap de ele…spaima si frica pusesera stapanire pe mine. Intrasem fara sa vreau intr-un joc ale carui reguli nu le cunosteam.

Eu am trecut peste asta. Acum sunt bine si tot ceea ce s-a intamplat va ramane doar un cosmar pe care timpul il va sterge din subconstientul meu. Am constatat in urma experientei traita ca oricat de frumos ar suna cuvintele unui necunoscut, niciodata sa nu-ti impartasesti propriile vise. Lumea virtuala poate creea imagini fictive, lipsite de fundamente atragand dupa sine consecinte greu de imaginat. Nu poti trai o viata intreaga in chat, la un moment dat totul va fi de domeniul trecutului si tot ceea ce va ramane va fi… o amintire.

Este important sa nu uiti ca,

NAIVITATEA DE ORICE FORMA SE PLATESTE!

Articol trimis de …  Matei Ramona-Georgiana – Râmnicu Vâlcea

Castigătorii perioadei 3 de concurs

Vineri, februarie 26, 2010 14:34
Postat in categoria Uncategorized

Ei sunt :Stan Roxana Mihaela

La categoria celor mici : Teodor Pita, cu filmuletul lui despre Rick Roll :)

La categoria celor mari: Articolul scris de Stan Roxana Mihaela, despre intalnirile date pe Internet.

Premiile celor doi se gasesc, online aici, si in poșta lor, in maxim 2 saptamani :)

Multumim pentru participare!

Premii noi in concurs

Marţi, februarie 23, 2010 11:11
Postat in categoria Ce spunem noi

Complexul Terra Mythica ofera castigatorului lunii martie (sectiunea 10-15 ani) o saptamana de distractie in tabara “Happy Faces” – Ighiu, ALBA, locul unde voluntarii Salvati Copiii au desfasurat Scoala de Vara 2009.
Mai multe detalii pe: www.terramythica.ro

Intalnire buclucasa

Luni, februarie 22, 2010 10:43

Privesc din nou monitorul gol pentru a-mi insira gandurile unor necunoscuti curiosi care probabil vor,sau nu, sa-mi auda povestea. E drept, nu am mai scris de mult pagini intregi despre experientele mele cum imi placea sa o fac in copilarie… Acum am crescut, sunt mandra sa o spun: sunt o adolescenta! In mine cresc franturi de amintiri din anii frumosi pe care i-am petrecut pana acum.
A fost pe la mijlocul lui iulie 2009… pe caldura de atunci singurul lucru de care aveai chef era o aeroterma si o companie placuta. Asadar mi-am tras scaunul spre birou si am accesat site-ul jocului in voga de atunci(triburile.ro). Nu dupa mult timp,aeroterma n-a mai fost singura care buruia linistea camerei mele. Zgomotul tastaturii a inceput sa se amplifice, timpul zbura, caldura aproape ca nu se mai simtea.
Mi-am strans parul intr-un coc la spate, si am inceput sa navighez forumul tribului din care faceam parte. Am intalnit o gramada de oameni, de diferite varste, cu diferite preferinte in toate domeniile. Era o placere sa-ti imparti din timpul liber cu ei. Cu toate ca ne stiam doar din scris, nu stiam cine se ascunde dupa acel monitor si dupa acea exprimare impunatoare, am avut curajul sa ne sugeram un meeting intr-o zi la alegere. Zis si facut! Nu toti eram din acelasi oras unde ne propusesem sa ne intalnim-Bucuresti. Asa ca o doamna cumsecade,careia ii spuneam tanti Angelica(nu ne puteam abtine sa nu o ironizam uneori din cauza varstei), ne-a primit la ea in „gazda”(p.s. Nici n-o sa ma credeti cand o sa va spun ca am mancat cea mai buna pizza din lume atunci).
A doua zi de dimineata ne-am strans cu totii in bucatarie (ce-i drept, fie ea destul de mare, era plina de curiosi infometati-tanti Angelica era o specialista in bucatarie). In timp ce sorbeam din ciocolata calda,ca niste dame dintr-o societate inalta stranse la o partida de carti, ne intocmeam planul pe care doream sa-l urmam pe parcursul acelei zile.
Prima oprire: Cinema MoviePlex.
La intrare ne-am intalnit restul colegilor din trib. Am dat mana, sau eventual fetele au fost sarutate pe obraz, si am pornit spre sala 1 unde urma sa vizionam filmul care rula atunci(nu-mi mai amintesc exact numele). Ajunsi acolo, intr-o sala de circa 400 m patrati, incercam sa ne orientam cu biletul in fata pentru a ne gasi locurile. Pentru mine, era pentru prima data cand mergeam la un cinematograf. Eram atat de incantata ,incat mi-am luat cu mine doua dintre fetele cu care ma intelegeam mai bine. Cum a inceput filmul, inima mea parca incepuse s-o ia la goana. La prima secventa am tresarit atat de tare de pe scaun incat fara sa vreau le-am strans tare pe fete de mana. Dupa terminarea filmului (si pot sa spun ca a fost o experienta foarte placuta), ne-am indreptat spre iesire. Doamna de acolo, care ne verificase biletele la intrarea in sala, ne-a salutat pe toti si ne-a poftit si alta data pe la ei.
Nu am putut rezista sa nu ne luam cateva pungi mari de popcorn. Pe cand stateam la rand, am dat fata-n fata cu intemeietorul tribului nostru inamic. Bineinteles ca nimic din ce se auzea prin joc nu era adevarat. Era un domn impunator, intr-adevar, dar bun si respectuos. Atunci am decis sa incetam razboiul, si meeting-ul nostru intre colegii de trib a devenit un meeting “de pace”.
Spre seara am mers la un han, sa zicem, unde pe langa faptul ca am zapacit ospatarii cu numeroasele comenzi de mancare, am cunoscut multi oameni extraordinari.
Aceasta experienta a fost una dintre preferatele mele intrucat de aici am invatat doua lucruri importante: 1: Nu se stie niciodata ce se ascunde in spatele unui monitor ,si 2: Uneori mai trebuie sa risti ca sa castigi.

Stan Roxana Mihaela
Liceul Pedagogic “Mircea Scarlat”, Alexandria

Concurs Sigur.info

Vineri, februarie 19, 2010 14:14

Proiect inscris de Theodor Pita

Saferpedia.eu – Prima enciclopedie online privind siguranta pe Internet

Miercuri, februarie 17, 2010 15:30
Postat in categoria Ce spunem noi

Cu ocazia sarbatoririi Zilei Sigurantei pe Internet, Consortiul Sigur.info a lansat pe data de 9 Februarie 2010 enciclopedia on-line Saferpedia.eu.

Saferpedia.eu este o enciclopedie on-line care cuprinde termeni, definitii si resurse din domeniul sigurantei pe Internet, a utilizarii calculatorului, a Internet-ului si a noilor tehnologii on-line si mobile. Enciclopedia a fost creata pentru a fi un instrument util atat copiilor, cat si parintilor si cadrelor didactice.

Enciclopedia este accesibila in prezent in limba romana, urmand a fi dezvoltata sub domeniul Saferpedia.eu in mai multe versiuni lingvistice (engleza, franceza, germana). Astfel, reprezentantii centrelor europene pentru siguranta pe Internet sau alti editori voluntari vor putea sa acceseze si sa scrie definitii in limba proprie.

Saferpedia.ro cuprinde in prezent peste 400 de termeni, impartiti in zece categorii distincte, numarul definitilor si resurselor informationale legate de acestea crescand constant. Copiii si parintii pot afla detalii despre programele parentale, pericolele grooming-ului, ce este Cyberbullying-ul si cum se pot feri de continuturile daunatoare ale unor pagini web.

Cine l-a vazut pe Cristi?

Luni, februarie 15, 2010 10:48
Postat in categoria Ce spunem noi

Iata ca dupa spotul initial, care s-a bucurat de largi aprecieri, am decis sa reinnoim campania media printr-un nou spot tv. Este vorba de un clip realizat de colegii din Germania, care a fost preluat si de alte centre Safer Internet din Europa. Watch and enjoy!